Postări

Se afișează postări din iulie, 2016

Un gând bun

Imagine

Despre cuvinte și emoții

Imagine
Am simțit mereu că viața e grea și Cineva, nu știam exact cine, avea datoria să o îngreuneze și mai mult. Eu doar înaintam printre obstacole. Cu fiecare experiență mă simțeam obosită, timpul pentru a mă bucura de reușită era prea scurt, consecințele nereușitelor erau prea lungi, îmi risipeam energia și sufletul într-o infinită stare de neliniște pentru ce va urma.      Privirea mea era orientată spre exterior, spre ceilalți. De la ei ceream confirmare pentru următorul pas, așteptam răspunsurile ca fiind motivația pentru mai departe. Mai mult, mă identificam cu suferințele lor și le înțelegeam ca fiind ale mele. Mă defineam prin ceilalți și nu îndrăzneam să cred ca pot exista independent de ei.       Pe lângă neliniștea continuă, au apărut, ca din senin, mici momente de furie ce creșteau lent și sigur. Am început să mă revolt, mai întâi pe mine, apoi pe ceilalți, apoi iar pe mine, pentru că revolta aducea cu sine și vinovăție. Totul se petrecea în interior și oricât de greu îmi era…

Gânduri pentru luni

Imagine
,,Grăbește-te să trăiești bine cu dorința ca fiecare zi să valoreze o viață întreagă.”
Seneca  
     E luni și mă încearcă o ușoară dezamăgire, dar gândul îmi zboară la momentele frumoase petrecute în weekend. Cuprinsă de curiozitate, arunc o privire și la escapadele de sfârșit de săptămână ale prietenilor mei virtuali. Ce să vezi? O avalanșă de mesaje ostile la adresa bietei zile de luni mă izbește. Gata să mă spulbere, își face aliat din singura urmă de slăbiciune pe care o găsește în mintea mea, ușoara dezamăgire (firească, de altfel, și necesară pentru a putea rămâne ancorată în realitate). De aici, mai e doar un singur pas pentru a intra în jocul celor nemulțumiți că trebuie să meargă la serviciu, la școală sau pentru că, pur și simplu, trebuie să facă ceva. Imagini cu un câine morocănos, o pisică adormită ce nu vrea să se dea jos din pat, un copil enervat la culme (nu pot să nu remarc fața de șef autoritar atribuită bietului copil), toți îmi transmit în cor același mesaj: luni…

Am învățat să iubesc...

Imagine
Am învățat să iubesc, e drept, poate mai târziu, dar am reușit. Am înțeles că iubirea e tămăduitoare și în ciuda drumului anevoios, la final m-a așteptat multă liniște.      Mai întâi, am început să-i iubesc pe ceilalți, din respect, din politețe, pentru că așa m-au învățat părinții, pentru că le admiram înțelepciunea, eleganța, zâmbetul sau muzica, puterea de a fi sinceri și naturalețea cu care vorbeau despre ce le era drag.       Apoi, am început să iubesc locuri, un apus de soare în Vamă pentru că-mi dădea voie să visez, un răsărit de soare pe Cetățuie, de-acolo, de sus, lumea părea mai blândă și-mi puteam trăi nestingherită visul.       În final, am învățat să mă iubesc pe mine, cu amintiri, cu emoții, cu idealuri și astfel am început să trăiesc fericirea în fiecare zi, păstrând câte puțin și pentru mâine, pentru că, bineînțeles, va veni.      Dar, azi e o zi tristă... Îmi dau seama că nu întotdeauna vine ziua următoare, că soarta e nedreaptă cu unii, că 84 de oameni care, l…

Cocktail de vară

Imagine
,,Îmi place să îmi petrec timpul așteptând să treacă timpul, să am tot timpul din lume și apoi să pot pierde timpul. Și să mă lupt cu contratimpul.”
Françoise Sagan, Carpe diem

E vară și e rost de visare... O briză inocentă te poartă departe, în compania unui cocktail colorat în nuanțe de oriunde,aromatizat cu crâmpeie de oricând și servit cu bucăți proaspete de oricum. E cocktailul dulce farniente, potrivit pentru acestă după-masă. Poftă bună la visare!

5 motive pentru care iubesc începuturile

Imagine
Mă încântă ideea de a începe ceva, mă îndeamnă la visare și, de ce nu, la viață. Începuturile sunt foarte provocatoare, tocmai această caracteristică le face și mai interesante, provocarea de a fi autentic, de a fi tu însuți într-o societate în care toți vor să fii ca ei, pentru că e mai ușor dacă și ceilalți au eșecuri și nemulțumiri.      Astfel că, de fiecare dată când încep ceva, un proiect, fie el mic sau de anvergură, mă învăluie un avânt de nestăvilit și un entuziasm care-mi pornește întreaga ființă. Da, așa e, orice început este frumos, vine la pachet cu multă energie și motivație. Dar ce facem când dăm de greu, când, chiar de la primul pas, ne împiedicăm în diferite obstacole pe care, uneori, mintea noastră, creativă de altfel, le hiperbolizează în ziduri aproape imposibil de trecut? E chiar simplu, începem din nou și regândim traseul, adică schimbăm atitudinea. Îmi vine în minte cartea lui Jeff Keller, Atitudinea e totul și metafora pe care el a găsit-o pentru atitudin…